Moda rapidă sau fast fashion este la modă, pentru că ajută buzunarul fiecărui om de pe planeta aceasta, dar și ea e o modă în sine. Mii de videoclipuri pe platforme social media arată cum trebuie neapărat să îți desfaci comenzile în fața unui public avid să audă celofanul foșnind și cartonul cutiei tăiat pentru revelația supremă. Moda rapidă ne-a luat rapid pe sus.
Fiecare colț al internetului ne ispitește cu haine ieftine, livrare rapidă și colecții care se schimbă de la o lună la alta. Pentru un cetățean comun ca mine, presiunea este constantă: trebuie să arăt bine, să fiu mereu în pas cu noile tendințe, să mă reinventez cu fiecare apariție în lume. Un tricou la 20 de lei, o rochie la 50, poate un palton la reducere – sunt oferte greu de refuzat, iar coșul de cumpărături se umple rapid. Mai un cod, mai o promoție, iată că am apăsat deja pe butonul de cumpărare și îmi număr articolele. Vreo 10, la o sumă mult mai mică decât în magazine cu fabrică de croitorie în spate sau de la ateliere specifice.
Uneori chiar am și noroc, iar hainele sunt surprinzător de bune. Alteori se destramă după prima spălare. Le trec la pagube simple și merg mai departe, cu degetul pe platforma de haine, ca să le înlocuiesc. Deh, a fost ieftin totuși! Dar indiferent de calitate, ele devin rapid „vechi”, înlocuite de altele mai noi, mai cool, mai potrivite pentru următoarea postare pe social media sau eveniment important. Nimeni nu va zice la cele 5 petreceri pe an că mă îmbrac la fel, că sunt plictisitoare prin hainele mele, că nu am bani să arăt bine. Nostim, nu-i așa? Pentru că platformele astea ieftine chiar arată că nu am bani serioși și mă prostesc cu polistiren la -8 grade sau la +26.
Pe de altă parte, în spatele acestui consum nesfârșit există o altă realitate, una de care nu mai pot să fug. Uneori mă gândesc și la ea: Pământul este sufocat de textile, iar noile reglementări privind reciclarea hainelor îmi pun o oglindă în față: dacă vreau să contribui la salvarea planetei, trebuie să-mi schimb obiceiurile. E acum, e azi, e chiar presiunea de pe degetul acesta care stă să mai umple un coș în minutul acesta.
Nu mai pot arunca hainele la gunoi fără să mă gândesc unde ajung și cât rău fac mediului! Trebuie să învăț să reciclez, să cumpăr mai puțin și mai bine, să găsesc soluții care împacă dorința de a arăta bine cu responsabilitatea față de mediu. Însă, între tentația prețurilor mici și nevoia de a reduce risipa, cum pot găsi echilibrul? Și în tot acest dualism simt dimineața, când mă îmbrac și privesc dulapul, că mi se cere să fac ori război (cu nevoile mele de a apărea și a fi împreună cu toți ceilalți), ori pace (fiind diferit de ceilalți, dar poate influențându-i). Două sentimente mai în opoziție nici că se putea!
Mai Puțin. Mai Bine. Mai Responsabil.
Am creat cu toții o eră a consumerismului. Ce înseamnă asta: că ne confruntăm zilnic cu tentații care ne împing spre cumpărături impulsive, dar și cu realitatea sumbră a unui viitor afectat de risipa pe care o generăm. Schimbarea nu trebuie să fie doar o povară impusă de legi sau de conștiință, ci o alegere conștientă și necesară. Da, au fost create legi care să ne ofere un impuls în plus, dar conștiința noastră ar trebui să fie legea supremă.
Fiecare dintre noi poate contribui la reducerea poluării textile prin alegeri mai informate: cumpărând haine locale, pentru care nu se poluează cu transportul, de calitate, care durează, reciclând corect, refolosind creativ sau susținând branduri sustenabile. Nu trebuie să renunțăm la stil, ci doar să învățăm să-l construim altfel – cu mai puține achiziții, dar cu mai mult impact. Acesta este apelul către generația noastră: să ne eliberăm de presiunea consumului constant și să redefinim moda prin responsabilitate.
Mai puțin nu înseamnă mai puțin stil. Mai bine nu înseamnă mai scump. Iar mai responsabil înseamnă un viitor în care încă putem trăi frumos. Alegerea este a mea, a ta, a noastră.
