Gestionarea deșeurilor în Uniunea Europeană trebuie îmbunătățită și transformată în gestionare durabilă a materialelor. Pentru a face economia cu adevărat circulară, este necesar să se ia măsuri suplimentare în sensul producției și consumului durabil, prin concentrarea asupra întregului ciclu de viață al produselor, într-un mod care să păstreze resursele. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii substanțial nete pentru întreprinderile Uniunii, autoritățile publice și consumatori, reducând totodată emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră.
În acest sens, în România, a început să se pună mai mult accent legislativ pe colectarea, separarea și gestionarea deșeurilor. Spre exemplu, în situația lipsei unui contract de preluare a deșeurilor, amenda poate ajunge și la 40.000 de lei, în timp ce neîncadrarea fiecărui tip de deșeu generat în lista deșeurilor (conform HG 856/2002) costă tot până la 40.000 de lei.
Îmbunătățirea eficienței utilizării resurselor și asigurarea valorizării deșeurilor ca resursă poate contribui la reducerea dependenței Uniunii de importul de materii prime și la facilitarea tranziției către gestionarea mai durabilă a materialelor și la un model de economie circulară. Strategia Europa 2020 ține cont în cadrul său de toate acestea, creând și unele oportunități importante pentru economiile locale și părțile interesate.
România - situația de fapt și perspective
Momentan, România nu deține încă structura necesară pentru un sistem profitabil de reciclare a deșeurilor. Prin urmare, este esențial să se stabilească obiective clare de politică pe termen lung pentru a ghida măsuri și investiții. Printre acestea se numără și responsabilizarea persoanelor fizice și juridice și accentul pus pe educarea populației, dar și îmbunătățirea respectării legislației Uniunii referitoare la deșeuri.
Legislația românească prevede diferite autorizații și acorduri de mediu necesare desfășurării activităților economice, cu amenzi pe măsura gravității faptei, însă măsura implementării acestora este partea problematică. De exemplu, neobținerea unei autorizații de mediu corespunzătoare poate costa și 60.000 de lei, tot atât cât lipsa acordului de mediu. Lipsa formularelor pentru transportul deșeurilor costă 20.000 de lei, iar neanunțarea inspectoratelor în situații de urgență poate costa firma 30.000 de lei.
Tot din nefericire, însă, România dă dovadă continuă de o lipsă fundamentală de capacitate administrativă și management de proiect, ceea ce reduce posibilitățile țării de a utiliza mijloacele legislative aflate la dispoziție.
